trăiam viaţa ca un peşte în acvariu
mut.
nimeni nu mi se adresa decât ciocănind în sticla fumurie.
mâncarea îmi venea întotdeauna de sus. mulţumeam uneori protectorului de acolo. era o ea si mă născuse într-o urmă. deşi pe atunci încă nu mi se transformaseră plămânii în branhii.
înotam încontinuu şi doar în cerc, sfidând geometria acvariului. aveam un castel cu
aceleaşi două turnuri
aceleaşi acoperişuri vopsite în roşu
aceleaşi scări în spirală
un steag pe care era preţul de raft.
obişnuiam să mă ascund într-o scoică din plastic.
într-o bună s-a ivit o femelă. nici măcar nu era fusiformă. am pândit-o şi am chemat-o. nu mi-a răspuns. n-am mai văzut-o. a doua era o lostriţă
şi m-a luat drept momeală. i-am înfipt cârligul rece până în gât.
am degroşat cu aripioarele în mine, apoi mai larg în ea. până ce am dat de cârlig.
din noi s-a născut un hipopotam. îl foloseam noaptea ca pernă. se plângea mereu că visele mele îl rod. într-o zi, pe furiş, a fugit din acvariu. l-am mai întâlnit la o aniversare. era de cealaltă parte. îmi făcea cu ochiul. îl călărea o puştoaică roşcată. pletele ei ca o trenă.
o suliţă de lumină forjată a străpuns hipototamul. el s-a speriat. a răsturnat-o pe iubita îmbujorată, a călcat-o sub labele noduroase, a frământat-o până când fata, ţipând, a devenit iarbă şi din ea ieşeau aburi. pe locul acela a crescut un măr.
obişnuiam să îl privesc din loggia în dimineţile când sticla era senină.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu