în fiecare zi vâslesc dintr-o cameră în alta
în jurul meu despică aerul un câine alb
ţâşneste până la bec se rostogoleşte
îmi linge degetele apoi fulgerător se întoarce sub podea
urlă în adâncuri şi jumătatea de barcă se clatină
în dormitor e capătul lumii
o fereastră iar dincolo doar proiecţia mea
degeaba îmi presar firmituri ca să ies
mă întorc mereu singur
urc pe un perete îmi aprind o ţigară
şi întins pe spate privesc prin podea
până când surprind silueta câinelui alb
atunci alunec moale în spuma de var
şi din adâncuri petrec jumătatea de barcă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu