-Bine aţi venit, puilor! îi întâmpină Eva, după o oră în care MiculVânzător izbise cu pumnii şi picioarele, sunase de nşpe mii de ori şi profitase de pauzele dintre melodii, ca să atace şi mai înverşunat foaia de ceapă, care, în principiu, îi apăra de hoţi şi de vecini indiscreţi.
-Ştii de la cât suntem aici? Nici măcar bulendrele nu ţi le-ai strâns! De ce ai pus siguranţa? De ce ai dat aşa tare, tâmpito?
Eva zâmbi dulce:
-Dormeam! O sa le strâng! De frică! Am ascultat “Somn bizar”, apoi...
Pe retine se curtau două salamandre.
-Iar ai fumat la calculator! Marş cu scrumiera la bucătărie!
Eva se execută fără comentarii. Pluti prin cameră. MiculVânzător se instală pe un scaun şi sorbi din cafeaua veche. Adulmecă îndelung, cu nările dilatate. Chicoti triumfător:
-Ai băut, nu? Pute a bere! Nu, nu cumva să negi! Fii măcar sinceră!
-...
-Ce-ai făcut cu banii de mâncare?
Printre buzele Evei se revărsă un torent:
-Mi-am cumpărat o pizza cu şuncă madama de la Asociaţia Victimelor Viitoarelor Conflagraţii nu semnează fără două luni de probă Oana e o proastă Marius e un prost oooo da’ ce prost e Marcel să vezi fază imprimanta nu mai are cartuş tot galbenul pe aztecii tăi uuuuui am alunecat unu’ a râs de mine împiedicato şi-au epuizat bugetul la ştiri o băbuţă a pus pe foc o cizmă cu zece bulioane nu mai rezist clar nu mai rezist ăştia mă sapă şeful mă tot abureşte cu comisionul tot mai des mă doare capul ameţesc e scumpă o tomografie cum să-i iei fată cadou de la magazinul ăla numa’ produse la 150 de mii da’ dacă nici ţie nu-ţi place cămaşa clar o să fiu dezamăgită tătăiţu’ e bolnav are alzheimer şpăgari cu toţii cică unu’ a refuzat să opereze dacă nu primeşte 2 milioane ce vreţi să mâncaţi Costumul iar ţine regim ha ha ha puţină ciorbă de oase şi sandvişuri ah am uitat vecinul ne întreabă dacă n-avem nevoie de copie la cheia de la cutia poştală e mai ieftin în Carrefour nu, n-am băut, nu mint, n-am băut, vezi vreo sticlă?, eşti paranoic, păi, după tine, tot timpul miros a bere, sincer, cât pot eu de sincer, n-am băut, nu înţelegi, în pizda mă-tii, că n-am băut?
MiculVânzător scuipă o înjurătură. Ieşi din bucătărie, trântind uşa. Înjurătura adăstă lângă Eva. Un strat de var se aşternu, ca o primă zăpadă, pe falusul nerăbdător să pătrundă în prietena comună.
Eva deschise uşa, doar ca să o trântească şi mai tare. Apoi înhăţă o farfurie, o ridică deasupra capului, închise ochii şi o izbi de podea. Un ciob se înfipse în talpă. Eva scânci. Sfâşie calendarul. Se lovi cu capul de perete.
MiculVânzător descărca un film. Bufniturile îl întărâtară. Se repezi asupra Evei. Îi dădu un şut, plescăi de plăcere, prietena comună ripostă, zgâriindu-l pe obraz:
-Eşti o muiere... o muiere! scrâşni Eva.
Salamandrele plonjară în adâncuri. Luă ţigara şi o strivi de coapsa MiculuiVânzător.
Cu o palmă o aruncă pe Eva sub chiuvetă. Sări pe ea şi o strânse de gât. Ea începu să râdă. Râdea în hohote. Îl privea cu dispreţ. Şuieră:
-Mă înşeli! Pe-te-cul de hâr-tie! Me-sa-jul de pe te-le-fon!
MiculVânzător slăbi laţul. Gâtul Evei se învineţise.
-Spur-ca-tu-le! Al-bi-no-sul mi-a po-ves-tit tot!
Albinosul ţâşni de sub Costum şi o apucă de păr:
-Taci, nebuno! Ne-am săturat de scornelile tale!
Doar MiculVânzător reuşi să-i descleşteze degetele, împreună cu un smoc roşcat. Se feri, ca fratele său să nu mai ajungă la Eva. Se retrase în cameră. Urme de paşi muiaţi în sânge. Îşi masă tâmplele:
-Ce se întâmplă? Nu-nţeleg şi pace! Poate mă lămureşti tu, Costumule?
Costumul atârna flasc, jupuit de pe umeri.
-Albinosule?
-Te iei după zăludă?
-Nu, nu, ipocritule! ţipă Eva. Prefăcutule! Tu mi-ai arătat dovezile! Îţi tremura curul, ca nu cumva să se combine cu alta, iar tu să devii o roată în plus la căruţă!
MiculVânzător se uită lung la Albinos. Dar se răzgândi:
-Minţi, idioato! Minţi cu berea, minţi cu orice!
O înşfăcă pe Eva de-o aripă, o roti, ca într-un tango şi o lipi de perete. Vru să o pălmuiască.
-Îndrăzneşte! urlă prietena comună.
-Are cuţit, are cuţit! se agită Albinosul.
MiculVânzător o strânse de încheietură, forţând-o să apropie lama rece de pieptul lui:
-Ce-aştepţi?
O îmbrânci:
-Ce-aştepţi, fufo?
Eva apăsă. Mânerul era alunecos. Îi transpiraseră palmele. Un punct roşu pe cămaşă. Scăpă cuţitul. Se frânse. Căzu în genunchi, goală, cu talpa murdară de sânge. Izbucni în plâns. Lacrimile o sufocau. Înlănţui gleznele MiculuiVânzător:
-Aşa mult vă iubeam...
Acesta se dădu la o parte, împrăştiind-o pe podeaua din gresie. Îi porunci:
-Îmbracă-te!
Eva luă din noptieră pijamalele care o transformau în copil.
MiculVânzător stinse luminile.
-Culcă-te!
-O să mă culc! răspunse ea docilă.
Stătu în bucătărie, pe întuneric, tamponându-şi talpa. Cât de tare o durea capul! Ameţise. Nu mai avea bere. Respira greu, parcă i se turnase grohotiş pe esofag. Peste încă o oră se ridică anevoie. Puse în surdină un cântec despre ceruri. Îl ascultă un timp, apoi închise calculatorul:
-Pe vremuri de criză trebuie să fii econom!
Perdeaua se desprinsese dintr-o clemă. Aranjă faldurile, în aşa fel încât să fie egale.
Pe o boxă era praf. O lustrui cu mâneca.
Ajunse la pat. Se amuză:
-Ia uite cum se întrec în sforăit!
Cuţitul lucea. Îl propti în dreptul inimii MiculuiVânzător. Lovi încontinuu, scurt şi năucitor. Totul în aer, cu grijă, ca nu cumva să-l atingă. Apoi şterse de pe lama zimţată sângele imaginar. Îl înveli pe MiculVânzător şi îl sărută pe frunte. Mângâie obrajii Albinosului. Cusu, grijulie, umărul desprins al Costumului.
Ieşi în balcon. Fumă un sfert de ţigară. Cam răcoroasă noaptea asta! Dedesubt erau aliniate maşini negre. Tot neagră, lângă ea zăbovea groaza. Groaza care albea părul, care ciugulea câte zece ani din viaţă, care o paraliza pe Eva. Dar era lună plină şi copacii abia foşneau, un singur trecător pe alee, în rest linişte. Se urcă pe balustradă. Se mai uită o dată în cameră. Îşi luă rămas bun.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu